19:26
Mostenirea impeiala in Eoropa crestina:de la Imperiul Roman la Imperiul Bizantin
Divizarea Imperiului Roman nu a fost privita ca una definitiva. Inconstinta oamelor de atunci Imperiul raminea unul singur, codus de 2 augusti, cum a mai fost nu odata pina atunci. Astfel, dupa ce Odoacru, o capitanie militara a Barbarelor (triburilor scirilor) si stapinul efectiv al Italiei, a expediat, in a.476, in semnele imperiale a Constatin Opol, acesta a insemnat nu desfintarea Imperiului Roman de apus, ce recunoasterea unui singur August, care stapinea, de fapt provincile orentale ale Imperiului, pe cind cele Occenditale transformate in regate barbare, fie si nominal, ii recunosteau suzernitatea. In acest mod, inconstinta contemporanului Imperiul Roman dainuia neintrerupt, iar evenimentului din 476 nu i se acorda nici acea semnificatie (de prabusire a imperiului roman de apus) cu care il investim astazi.Imparatii din Constatinopol continua sa se cosidere suverani a lumii crestine, indeferent de demisiune teritoriului pe care il stapineau efectiv si de recunoastere acest rol de catre alti suverani crestini. Aceasta exclusivitate Imperiala pe care si-o reclama imparatii bizantini explica reactia lor la toate incercarile de a restabili imperiului in occident pe timpul francilor caroligeni sau al germanilor ottonieni (condus de regele Otto).Bizatntul a mostenit din traditile romane alegerea imparatilor desenat si popor ( de fapt, de locuitorii capitalii) si armata . NIci o lege nu regla succesiunea la domnie si totusi puterea era tinuta de anumite dinastii. Bazinduse pe conceptia despre provenienta devina a puterii imperiale, se considera ca anume Dumnezeu, sa-l lipseasca de mare bucurie de a-si vedea copii si nepotii urcati pe tron. Astfel, succesiunea denastica nu a fost imbianti in drept natural posedat de descidenti, dar binecuvintarea devina oferita unui imparat, legitimitatea religioasa si politica a caruie era atit de puternica, incit ea ii asigura nu numai domnie personala indelungata, dar si o extensiune a puerii imperil asupra urmailor sai. Treptat puterea Imperiala in bizanti capata demensiuni noi. Din 629 imparatul Iraklios adopta titulatura greceasca de basileos. Ea se raporta direct la titluatura regilor din vechiul testament in traducere greciasc. Astfel imparatul bizantin este adesea numit "Noul David" si "loctiitorul lui Hristos pe pamint". Deci titlatura de imperatorius care initial era legata de functia militara suprema, este supstituita printr-o titlatura care releva sacntitate suveranului bizantin. Basileiibizantini aveau mai multe functii: executiva care puneau cetateni imperiului intr_o depedenta totala de imparat; legislativa ceia ce insemna ca cuvintul imparatului era echevalent cu legea reprezentativa-basileul era intruchipara a insusi imperiului Bizantin. Imparatul se reprezenta ca ocrotitorul legii. Mai multi imparati, incepind cu Iustinian Intii a organizat opere de codificare alegelor precetente.A lui Hristos, imparatul il imita nu numai prin autoritatea sa indiscutabila ci si prin virtutie sale acsate pe prevederele sale morale crestine. Cu toate insemnele puterei absolute monarhiea basileiului avea un careacter istabil. Pe parcursul istorii bizantului la tron sau pe perendat 20 de imparati. Legentimitate imparatului de "ales a lui Dumnezeu" nu il proteja in caz de insucces su incapacitate de a conduce.Acesta putea lipsi imparatul in ochii poporului de legitimitate de vina, descaralizindule persoana si declarindul teran. Lipsa principului de primogenitura (dreptul exclusiv al fiului mai mare la tron )facea puterea Basiliului in patrimoniu al familiei imperiale, conducea la disputarea violenta a puterii intre descendentii aceliasi familii si la razboaie civile, mai ales in timpu dinastiei Paleologilor. Chiar si uzurbatorii , cei care nu erau descendentii din aceasta familie, tindeau sa-si consolideze legitimitatea prin casatorie cu membrii familiei imperiale. Acest principiu a fost folosit de suveranii statelor slave din Balcani (Taranu Bulgar, Serbie). Invazia otomana a curmat aceste tendinte. Ideea continuitatii imperiului a fost reluata de tarii prin plocamarea "Moscova e Noul Constantinopol si a Treia Roma " dar in apus , Tarii Rusi nu erau recunoscuti drept imparati.
In Tara Moldovei "mostenirea imperiala" a fost folosita de Stefan cel Mare in scopu respingerii agresiunei otomane. Domnu Moldovei tindea sa fie recunoscut drept conducator al crestinitatii ortodoxe, capabil sa obtina visctorie asupra paganilor. Pentru domnu titlu de "Bine credincios Imparat" nu avea un sens de transfer autoritatii politice imperiale, ce de exercitatea in cadru Bisericii moldovenesti a unor drepturi similare celor ale imparatilor bizantini "idee imperiala" in acest sens a fost promovata de urmasii marelui voievod, precum si de domnu Tarii Romanesti - Neagoe Basarab. In occident, renasterea "mostenirea imperiala" romane sa produs odata cu incoronarea, in 962 a regelui Germaniei, Otto I, la Roma, in calitate de imparat al "sfintului Imperiu Roman de natiune German". Cazind in dependenta de principiile electorii , imparatii germani din sec.XIII-XIV posedau o putere nominala.
O deosebita importanta pentru cultura europeana medievala a avut-o influenta culturala bizantina care a pastrat mostenirea antica si a mentinut-o in permanenta la un nivel elevant. Acest nivel occidentul il atinge catre sec.XIII-lea.
Cultura antica apare pentru bizantini intr-o dubla si contradictorie ipostaza.Astfel, ei se aflau in fata problemei potrivirii crestinismului cu traditie culturala a elenismului pagan. Se incearca delimitarea, in cadru mostenirii antice, a componentelor pozitive si a celor daunatoare din punctu de vedere al doctrinei crestine. Insa interesu carturarilor bizantini fata de tezaurul cultural clasic, deseori depasea limitele trasate de teologii prudenti. Bizantul, la fel ca si Occidentu , a cunoscut citeva perioade de reactoalizare puternica a traditiei antice ("Renasterea Macedoneana" , "Renasterea Paleologa" ).
In cadru mosteniei antice preluate de Bizantini , alaturi de componentu principal-cel grecesc , se include si traditia imperiala Romana.Ea este deosebit de senziabila de cultura juridica , arhitectura si arta de curte s.a. Traditiile Antice si-au manifestat deplina vitalitatea (in special, in marile cetru urbane ) si crestinismu se afirma treptat ca principala dominanta a culturii bizantine .
Mostenirea Imperiului Roman in Europa crestina a fost continuata si amplificata si continuata de imp.Bizantin. Bizantinii au potrivit crestinismmul culturii antice grecesti , caruia iau alaturat traditia imperiala romana . Dupa caderea Constantinopolului , mostenirea bizantina in organizarea statala , in drept , cultura si spiritualitatea a continuat sa dainuie in Europa de Sud-Est si Rasarit, inclusiv in Tarile Romane , fenomen numit de Nicolae Iorga "Bizant dupa Bizant".
Категория: Eseu | Просмотров: 1772 | Добавил: cristinanicolau | Рейтинг: 5.0/1
Всего комментариев: 0
avatar
Retete culinare

ТОП материалы
Мы на Одноклассниках

наверх