0

Perfuzia intravenoasă

Опубликовал: ColeaДата: 07.12.2016-00:57
Planul lecţiei :

1. Scopul,utilajulnecesar.

2. Montarea sistemei pentru perfuzie.

3. Tehnica efectuării.

4.Complicatiileposibile,profilaxia acestora.

1.Scopul, utilajul necesar.
Perfuzia intravenoasă poate fi utilizată pentru următoarele scopuri :
-hidratarea şi minerali zarea organismului în stări de dezechilibru hidro-mineral.
-administrarea medicamentelor în perfuzii continue şi doze care urmăreşte un
efect prelungit.
-în scop depurativ, diluînd şi favorizînd excreţia din organism a produşilor toxici
microbieni şi de autoliză.
-pentru completarea proteinelor sanguine în caz de hipo- şi disproteinemie.
-pentru alimentaţia pe cale parenterală.
-pentru transfuzii de sînge.
Utilajulnecesar : trusă pentru perfuzat soluţii, ambalată original; dacă perfuzia se va face cu cateter permanent, atunci se va pregăti un ac cu calibru mai gros şi un tub de material plastic; emplastru pentru fixarea acului sau a canulei şi a tubului perfuzorului de pielea bolnavului, o muşama şi un scutec steril sub membrul în care se face perfuzia, o tăviţă renală. solutia medicamentoasa în flacon sau în pungi originale de material plastic, garou, stativ pentru fixarea flaconului, seringă de 10-20 ml , tampoane de vată, alcool etilic
2. Montarea sistemei pentru pefuzie.
1. Se verifică inscripţia de pe flacon dacă coincide cu denumirea medicamentului prescris de medic din foaia de prescripţii, se verifică integritatea sistemei din pachet şi termenul de valabilitaţii.
2.Asistenta medicală îşi pregateşte mîinile : le spala cu apă curgătoare şi săpun,apoi le dezinfecteaza cu un tampon de vată muiat în alcool,îmbracă mănuşile sterile.
3. Cu un tampon de vată muiat în alcool dezinfectează căpăcelul de metal , apoi îl inlătura; cu al 2-lea tampon de vată se dezinfectează dopul de cauciuc.
4.Pe măsuţa sterila se deschide pachetul sistemei de perfuzie; acul pentru conducerea aerului se introduce în dopul flaconului pina la refuz.
5. Se inchide clema sistemei,se inlătură căpăcelul de protecţie de pe acul sistemei şi se introduce acul pină la refuz în dopul de cauciuc al flaconului,flaconul se răstoarnă şi se fixează pe stativ.
6.Se inlătură căpăcelul de protecţie de pe acul pentru injectie , se întoarce picurătorul în poziţie orizontală,se deschide clema perfuziei,se umple o jumătate din volumul ei,se întoarce în poziţie verticală şi se inlătură toate bulele de aer din sistemă,prin acul pentru injectie , se inchide clema şi se fixează căpăcelul de protecţie de pe ac.
7. Se verifică lipsa bulelor de aer din sistemul de perfuzie.

3. Tehnica efectuării perfuziei intravenoase.
Administarea intravenoasă a lichidelor se face în decubit dorsal ,în una din venele bine vizibile şi proeminente. Se pot utiliza venele de pe plica cotului, vena safenă internă, venele maleolare.
Dacă perfuzia va dura un timp mai îndelungat şi venele sunt la fel de accesibile în ambele părţi se va prefera braţul stîng, ca dreptul sa fie utilizat de bolnav. Pregătirea bolnavului trebuie facută cu multă putere de convingere ,căci durata mai îndelungată a operaţiei cere şi o contribuţie mai mare din partea bolnavului în ceea ce priveşte menţinerea poziţiei corecte în stare de imobilitate relativă. Copiii mici vor fi imobilizaţi prin infaşurare intr-un cearşaf.
Se dezinfectează tegumentele după metoda obişnuită. Dacă întroducerea canulei va necesita descoperirea chirurgicală a venei, atunci locul injecţieiva fi izolat prin cîmpuri sterile, ca şi în cazul oricărei intervenţii chirurgicale.
Sistemul montat şi încărcat se evacueaza de aer,se ia tot utilajul şi se duce la patul bolnavului. Se alege locul pentru injectare, se aplică garoul (cu 5 cm maisus de plica cotului) , se degresează pielea cu primul tampon, cu al 2-lea tampon se dezinfectează locul injectării şi se face puncţia venei cu ajutorul seringii de 10 ml cu soluţie fiziologică pregătită din timp.Se verifică poziţiacorectă a acului in venă,prin tragerea pistonului, se dezleagă garoul, se înlătură seringa şi la acul rămas în venă se uneşte sistemul de perfuzie. Apoi se deschide clema perfuziei, pentru a permite scurgerea lichidului din rezervor în venă, apoi asistenta va fixa cu benzi de emplatru canula acului şi porţiunea imediat vecină a tubului de pielea bolnavului.
Viteza de scurgere a lichidului perfuzat se reglează prinr idicarea rezervorului la o înălţimede 1 cm, precum şi cu ajutorul clemei, înaşa fel,încît numărul picăturilor să nu fie mai mare de 60 picături peminut, înafară de cazul unei perfuzii rapide prin injectii masive de lichid pentru refacerea rapidă a masei circulante şi ridicarea tensiunii arteriale.
În tot timpul perfuziei se vacontrola dacă scurgerea lichidului este continuă,căci în caz de obstacol, sîngele din vena refuleazăşi se coagulează în lumenul acului.
Înlocuirea rezervorului sau întreruperea perfuziei se va face încă înainte să se golească complet,pentru a împiedica pătrunderea aerului în vene. Înainte de a se desface tubul de la flaconul gol,se închide clema,pentru ca aerul să nu pătrundă în aparat şi în această stare se racordeaza la flaconulnou,deschizînd imediat clema , pentru a da drumul lichidului .
Schimbarea rezervorului se mai poate face impreună cu aparatul.Înacestcaz aparatul nou este pregătit complet, cu aerul evacuat din tub, efectuînd numai în ultimul moment, foarte repede, schimbarea tubului la acul fixat în venă. În cazul în care lichidul de perfuzie se găseşte în pungi de material plastic care se colabează pe măsură ce se golesc,rezervoarele de lichid pot fi golite complet.
Schimbarea lor se face mai uşor,dar totuşi cu precauţie.
Aparatul de perfuziepoate fi montatşi cu maimulte flacoane cu ajutorul unui tub colector in forma de ,,Y ‘’ ,dacă hidratarea trebuie făcută deodată cu mai multel ichide, sau se pot instala deodată mai multe aparate racordate la vene diferite.
4. Complicaţiile posibile a perfuziei intravenoase.
1.Introducerea bruscă a unei cantităţi mari de lichide în circulaţie duce la supraîncărcarea inimii, ducînd la insuficienţa circulatorie cu dispnee,dureri precordiale. În acest caz se întrerupe imediat curentul cu lichide.
2.Hiperhidratare care se manifestă prin tuse, expectoraţie, nelinişte, polipnee, creşterea tensiunii arteriale. Se combate prin reducerea la minim a ritmului de hidratare ,se administrează sol. Papaverină; diuretice (Furosemid), cardiotonice.
3. Embolia gazoasă (pătrundereaaerului) este Însoţită de sincopă cardiacă. Ea se previne prin înlăturarea aerului din tub înainte de introducerea canulei în vena şi întreruperea perfuziei înainte de a se golil ichidul din rezervor şi tub.
4.Frisoane - apar în caz de mînuire nesterila a aparatelor şi lichidelor de perfuzie sau utilizarea soluţiilor cu substanţe pirogene. În acest caz se întrerupe temporar perfuzia, se administrează antihistaminice, se schimbă atît perfuzorul cît şi lichidul perfuzat. La nevoie se administrează oxigen şi se incălzeşte bolnavul cu termoforul.
5.Revarsarea lichidului de perfuzie în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite sau în cazul soluţiilor hipertonice, la necroze. În aceste cazuri se va infiltra regiune arespectiva cu ser fiziologic pentru a dilua lichidul extravazat.
6.Coagularea sîngelui în ac sau canulă se previne prin perfuzarea lichidului cu o soluţie de Heparină.
7.Injectarearapidă se manifestăprinvertij,colaps,aritmiicardiace.



Теги: intravenoasă, Perfuzia
Всего комментариев: 0
avatar
Яндекс.Метрика Наверх