0

Parteneriatul public-privat

Опубликовал: ColeaДата: 08.12.2016-13:13
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Pentru a-şi îndeplini prerogativele de asigurare a funcţionării regulate şi continue a serviciilor publice, administraţia publică are nevoie de o serie de bunuri mobile şi imobile, care fac parte din patrimoniul statului sau colectivităţilor locale, alcătuind domeniul administrativ. Pentru a înţelege mai bine problemele legate de parteneriatul public-privat, trebuie să definim câţiva termeni importanţi cum ar fi : domeniul administrativ, domeniul public, domeniul privat şi alţi termeni.
Domeniul administrativ reprezintă totalitatea bunurilor mobile şi imobile aparţinând unei autorităţi a administraţiei publice, acestea clasificându-se în bunuri proprietate publică şi bunuri proprietate privată. Proprietatea este o instituţie juridică, iar domeniul reprezintă o totalitate de bunuri care fac obiectul proprietăţii.
Domeniul public reprezintă totalitatea bunurilor publice sau acele bunuri din patrimoniu cultural naţional, care prin natura lor sau potrivit legii sunt afectate unei utilităţi publice, de uz sau interes public, utilizate direct sau în cadrul unui serviciu public şi sunt apărate în scopul conservării lor permanente, în conformitate cu normele dreptului administrativ.
În ceea ce priveşte regimul juridic al bunurilor care fac parte din domeniul public putem spune că acestea sunt :
• inalienabile, adică nu pot fi înstrăinate deci nu se poate face un act de transferare a proprietăţii atâta timp cât ele sunt afectate interesului general, dar legea prevede că ele pot fi închiriate sau concesionate;
• insesizabile,are în vedere faptul că aceste bunuri nu pot fi supuse executării silite, asupra lor nefiind posibilă constituirea unei garanţii reale, astfel ele nu pot fi grevate de ipoteci, servituţi sau drepturi reale ;
• imprescriptibile, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin afectul posesiunii de bună credinţă asupra bunurilor mobile.
Dreptul de proprietate publică se poate dobândi fie pe cale naturală, fie prin achiziţii publice sau prin acte de donaţie sau legat acceptate de Guvern, consilii judeţene sau consilii locale după caz şi prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale în domeniul public al acestora. Încetarea dreptului de proprietate publică apare atunci când bunul a fost trecut în domeniul privat sau în cazul în care acesta a dispărut.
Domeniul public este susceptibil nu numai de utilizări în comun, ci poate face obiectul unor utilizări private în măsura în care acestea sunt compatibile cu destinaţia generală a domeniului public.
Domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale este alcătuit din bunurile mobile şi imobile care nu sunt afectate unui interes general şi nici unui serviciu public şi de aceea ele rămân supuse normelor de drept privat.
Regimul juridic al utilizărilor private stabileşte că, acestea nu pot exista decât în urma unei autorizări prealabile din partea celui ce administrează bunul şi întrucât ele reprezintă pentru beneficiarii lor o folosinţă specială, deosebită de cea comună, în acest regim de drept public sunt supuse plăţii unor sume de bani care au în genere caracterul unor taxe, plătite în schimbul unor prestaţii de servicii speciale.
Parteneriatul public-privat, privit ca act juridic este un contract administrativ, fiind încheiat de o persoană publică şi identificat prin intermediul unui criteriu alternativ şi anume existenţa unor clauze derogatorii de la dreptul comun sau participarea contractanţilor la executarea aceluiaşi serviciu public, care fără deosebire este supus în primul rând principiilor generale ale contractelor din dreptul privat, dar şi unor principii şi norme din dreptul administrativ.
Pentru existenţa contractului administrativ trebuiau îndeplinite mai multe condiţii, astfel :

• acordul de voinţă între administraţie şi particulari ;
• scopul să fie crearea a noi obligaţii juridice pentru prestarea unui serviciu în chimbul unei remuneraţii ;
• prestaţia să fie destinată funcţionării unui serviciu public ;
• părţile să fi înţeles într-o prevedere concretă să se supună unui regim de drept public ;
• inegalitatea părţilor ;
• dreptul de a lua măsuri unilaterale ;
• aplicarea teoriei impreviziunii.

Încheierea unui contract de parteneriat public-privat, presupune organizarea şi desfăşurarea mai multor etape de selecţionare a investitorilor eligibili. Prin intermediul anunţului de intenţie şi a documentului ataşat acestuia, care este un document formal publicat de autoritatea publică, se are în vedere demararea unei proceduri de realizare a unui proiect de parteneriat public-privat, prin comunicarea tuturor investitorilor interesaţi descrierea proiectului avut în vedere, a serviciilor necesare, programelor de implementare, cerinţelor de capacitate şi criteriile de selecţie a investitorilor. Procedura de selecţionare a investitorilor eligibili are la bază principiul competiţiei libere între potenţialii investitori, evaluarea lor făcându-se în concordanţă cu un set de criterii precis cuantificabile, stabilit şi aprobat de autoritatea publică, precizat atât în documentul ataşat, cât şi în anunţul de intenţie.
Comisia de evaluare a scrisorilor de intenţie este obligată să păstreze confidenţialitatea absolută a tuturor informaţiilor şi conţinutului documentelor puse la dispoziţie de investitori. Pe tot parcursul procesului de evaluare, membri acestei comisii trebuie să facă dovada unei probităţi morale şi profesionale absolute, asumată prin declaraţii de confidenţialitate şi de imparţialitate. Procesul de definire a proiectului public-privat şi de selecţie a investitorilor capabili să-l realizeze se desfăşoară în etape, astfel:



Теги: l publi, privat, Parteneriatu
Всего комментариев: 0
avatar
Яндекс.Метрика Наверх